1. Într-o primă etapă căutaţi pe internet un model de imagine pe care doriţi să o transpuneţi pe sticlă.  Pentru început vă recomand să alegeţi imagini cât mai simple, cu un nivel scăzut de complexitate şi un număr mic de elemente. Imprimaţi imaginea. Transpuneţi apoi imaginea pe hârtia de calc folosind carioci colorate. Această operaţie este necesară pentru a păstra „poziţia” elementelor dintr-o pictură şi a nu ne trezi cu surprize neplăcute cum ar fi scrierea inversă a unui cuvânt. Când pictăm, o vom face pe dosul sticlei, prin urmare, când pictura noastră va fi gata,  vom avea parte de imaginea în oglindă a desenului de la care am pornit.

Pentru exemplificare am ales ca model reprezentarea icoanei „Maica jalnica”, unul dintre modelele dragi mie.

2. Dintr-o lingură de lemn sau un liniar metalic şi 4 capace de pet-uri realizaţi un suport pentru mână în felul următor: lipiţi două capace unul peste celălalt şi apoi fixaţi-le la unul dintre capetele „suportului”. Repetaţi operaţia pentru celălalt capăt. În timp ce pictăm, pentru a evita tot felul de incidente neplăcute şi pentru a ne uşura munca avem nevoie de acest suport. E recomandat ca poziţia capacelor la cele două capete să fie suficient de mare încât sticla să încapă sub suport.

3. Desprindeţi sticla din rama foto. Pentru modelul ales a fost suficientă o ramă de 13×18 cm. În funcţie de „tehnologia” de care dispuneţi, puteţi modifica dimensiunile modelului ales de pe internet. Degresaţi cu spirt şi o bucată de tifon sticla. Puteţi folosi în acest sens şi soluţie pentru curăţarea geamurilor. Este important ca sticla să râmână curată, fără urme ale propriilor degete, deoarece tuşul şi culorile acrilice nu vor prinde pe suprafeţele nedegresate.

4. Aşezaţi sticla peste modelul transpus pe hârtia de calc, după ce v-aţi asigurat că este aşezat corect (în oglindă faţă de model). Cel mai adesea, eu iau ca reper anumite litere care apar în icoane şi am grijă ca acestea să fie realizate în oglindă.

5. Pictura pe sticlă se realizează în „straturi”, existând o ordine a modului în care vopseaua se aplică. Cred că acum înţelegeţi mai bine de ce e recomandat ca transpunerea unei imagini pe foaia de calc să se realizeze cu o carioca/marker colorat. În acest fel este mult mai facil să urmăreşti realizarea detaliilor unei picturi pe sticlă. Aceasta este etapa cea mai dificilă şi în care e nevoie de toată „măiestria” pe care o aveţi. Tuşul se pune în capace de bere (în jur de 4-5 picuri, pentru a evita risipa). Capacele de bere ajută la îndepărtarea surplusului de tuş, fiind recomandat să treceţi pensula peste marginile zimţate de ori câte ori o înmuiaţi în tuş.  Pentru „începători” această operaţie poate fi realizată şi cu ajutorul unui marker permanent special (întrebaţi la magazinele de specialitate). Pentru mine a fost întotdeauna o provocare să realizez această operaţie cu ajutorul pensulei. Iar dacă liniile nu sunt tocmai drepte sau uniforme….nu e o tragedie. Lăsăm un minut să se usuce, apoi putem îndepărta surplusul cu ajutorul unei scobitori.

6. Cu cât vor exista mai multe detalii trasate cu tuş, cu atât va arăta mai frumos icoana/imaginea. Totuşi, pentru început este recomandat să vă orientaţi spre imagini simple, până când reuşiţi să vă formaţi puţin mâna.

7. Al doilea „strat” presupune folosirea culorilor acrilice. Pentru Icoanele pe sticlă e suficient un tub de acrilic alb. De obicei folosesc capacele de pet-uri pentru a aduce vopseaua la „consistenţa” dorită, cu ajutorul apei. Culorile acrilice sunt culori pe bază de apă şi va trebui să fiţi atenţi să nu interfereze cu tuşul. Cu vopseaua acrilică se realizează alte detalii ale imaginii pictate (aşa-zisele „umbre”).

8. Cel de al treilea „strat” presupune aplicarea pulberei de bronz. Obişnuiesc să folosesc şi în acest caz dopuri de pet-uri pentru a putea amesteca pulberea de bronz cu dizolvantul special (vezi imaginea din stânga). Trebuie să se obţină un lichid vâscos, cu o consistenţă similară vopselelor, ca să poată fi aplicat cu uşurinţă pe sticlă. Aici va trebui să fim foarte atenţi cu menţinerea contururilor pentru că bronzul se usucă destul de repede şi e greu de îndepărtat în cazul în care aţi depăşit conturul.

9. În sfârşit ajungem să….pictăm. Avem nevoie, în această etapă de vopselele de ulei şi diluant (altul decât cel pentru pulberea de bronz). De asemenea, sunt necesare şi acum capace de pet, în care eu obişnuiesc să pun diluantul, precum şi o tăviţă de plastic de la diferite produse alimentare, unde pot amesteca vopselele de ulei, pentru a obţine nuanţele dorite. Recomand folosirea unor tăviţe transparente sau de culoare deschisă, pentru a avea un mai bun control asupra nuanţelor de culoare pe care le obţineţi. În tăviţele de culoare închisă nuanţele culorilor sunt mai greu de perceput.

Prima culoare care se aplică este albul şi nuanţele deschise, care se obţin pe baza albului (de exemplu un gri deschis pentru părul cărunt). De obicei se începe cu albul pentru că diluantul este curat şi nu va modifica nuanţa albului. Diluantul este folosit pe post de „apa” din pictura cu vopsele tempera, pentru a obţine consistenţa potrivită a culorii.

10. Pentru icoanele pe sticlă există nişte „canoane” şi semnificaţii ale utilizării culorilor. Nu e necesar să le cunoaşteţi. Dacă urmaţi modelul de la care aţi pornit, efectul optic va fi unul similar şi „canoanele” respectate. Mie îmi place să fiu mai „creativă” în această etapă şi mă orientez, mai degrabă, pe modul în care culorile se potenţează vizual una pe alta. În acest sens vă recomand să folosiţi contrastele de genul roşu-verde, albastru-portocaliu, mov-galben. Ultimele două categorii de contraste sunt mai puţin întâlnite în pictura de icoane pe sticlă, dar în cazul în care decideţi să pictaţi altceva, folosirea acestor contraste vă va asigura un succes garantat.

Şi….nu vă speriaţi!. Ceea ce aveţi surprins în această imagine este dosul unei icoane. Va trebui să aveţi răbdare până când se uscă vopseaua pentru a vedea adevarata „capodoperă”.  Acest lucru poate dura câteva zile, uneori chiar şi o săptâmână.

11. Când vopseaua este uscată (încercaţi  acest lucru punând degetul uşor pe partea pe care aţi aplicat vopseaua) nu vă râmîne decât să înrămaţi imaginea pictată. Cum spuneam şi la început,  poate fi un cadou deosebit sau o decoraţiune a spaţiului în care locuiţi.

Una dintre pasiunile pe care le am când vine vorba de decoraţiuni este aceea de a da lucrurilor o nouă şansă la viaţă. Aşa că, spre exemplu, eu am pictat nu doar folosind rame foto, ci şi ceasuri de perete care nu mai funcţionau.

Am să închei această sugestie de proiect cu câteva imagini ale picturilor pe sticlă pe care le-am realizat, inclusiv cu cele realizate pe ceasurile reciclate. Toate au fost nişte cadouri care au adus multă bucurie celor care le-au fost oferite. Poate că unele dintre acestea vă vor „inspira” şi pe dv.